La început n-a fost cuvântul, ci norul.
Și norul spunea povești, iar poveștile erau minunate. Personaje fabuloase și aventuri fantastice se perindau fără încetare pe cerul la care Adrian privea fermecat în zilele frumoase. Iar zilele erau toate frumoase - atunci când poveștile nu se lăsau văzute, puteau fi auzite în murmurul cireșului de la fereastră.
Cuvintele au apărut mai târziu în viața lui Adrian - a învățat să citească de la vârsta de cinci ani și a început să-și scrie propriile povești câțiva ani mai târziu. Iar de atunci, cuvintele și poveștile i-au fost neîntrerupt călăuze și șerpași pe potecile care străbat văile și piscurile vieții.
Născut la 20 septembrie 1972 în Bălcești (Vâlcea), dar crescut și format timp de două decenii în creuzetul multicultural al Timișoarei, Adrian Matei s-a stabilit în Capitală după absolvirea Facultății de Drept din cadrul Universității București. Cules oltean, fermentat bănățean și maturat bucureștean, Adrian se simte a fi îndeobște european.
A debutat cu proză scurtă în revista umoristică timișoreană "Mutulică" (1990) și este laureat al concursului național de literatură "Moștenirea Văcăreștilor" (ediția XXVIII, 1996), unde a câștigat premiul I și premiul Editurii Fundației Culturale Române la secțiunea proză.
Din 1995 activează în domeniul marketingului și comunicării, an în care și-a început cariera profesională pe postul de copywriter în legendara agenție de publicitate din strada Aviator Mircea Zorileanu, OFC/DMB&B. Dar înainte de aceasta, a făcut parte timp de un an din personalul tehnic de scenă al Operei Române din Timișoara ca mânuitor-montator decoruri, unde s-a calificat la locul de muncă în poziția de “ajutor podar”.
“The Answer to the Great Question Of Life, the Universe and Everything Is Forty-two.”
