Hingherit, nestingherit

N-ai cum să te contrazici, așa, de nebun, cu oricine. N-ai cum. Fiindcă avem în terariu feluriți oricine pentru care contrazicerea este tot aia cu un abuz. Până la momentul „cî”, discuția cu ei merge ca pe roate: te-au luat de mânuță ca să te treacă pe partea cealaltă a străzii. Dacă nu ești de acord, ai îmbulinat-o.

Din clipa aceea, e legitimă apărare. Ajungi să te facă în toate felurile, să-ți scotocească prin viață și să-ți ia neamul la pilă, să vadă de unde ți se trage. Omul e hăituit și nu se cade să-i numeri dinții în timp ce-ți stă cu ei înfipți într-o bucată cărnoasă din ființa-ți.

Ba se mai găsește și câte un suflet milos pe margine care să-ți sugereze să fii tu mai înțelept. Să-l lași în pace, domne, nu vezi cât suferă? Ce câștigi? Și-așa a trecut prin destule omul, mai vii și tu cu pretenții din astea cretine, să dea drumul la pradă. Unde o să ajungem, dacă toți cei mușcați încep să se poarte în felul ăsta?

Ține, te rog, piciorul nemișcat. Îl stresezi pe bietul om.