Cartea preferată și cartea recitită
Cartea preferată nu e obligatoriu să fie aceeași cu cartea pe care ai recitit-o de cele mai multe ori.
Cartea preferată nu e obligatoriu să fie aceeași cu cartea pe care ai recitit-o de cele mai multe ori. De fapt, e posibil adesea să nu fi citit decât o singură dată cartea ta preferată. Și să o păstrezi în suflet așa cum te-a prins (și ai prins-o) în momentul acela fără de pereche, când ai terminat-o și ai închis-o.
Cartea mea preferată este Să ucizi o pasăre cântătoare a lui Harper Lee. Dar nu cred că am citit-o de mai mult de 3 ori până acum.
În schimb, cred că am recitit Aventurile lui Huckleberry Finn a lui Mark Twain de cel puțin 50 de ori. O recitesc de fapt cel puțin o dată pe an, când în română (în traducerea absolut minunată a lui Petre Solomon), când în engleză.
Influențează-mi talentul cu ceva
Fac parte dintre oamenii care cred că nu a fost rezervată creativitatea doar pentru câțiva aleși, atinși de harul divin.
Fac parte dintre oamenii care cred că nu a fost rezervată creativitatea doar pentru câțiva aleși, atinși de harul divin. Fiecare dintre noi avem anumite înclinații naturale (cunoscute și sub denumirea de “talente”), influențate de de un cumul de factori (instincte, structură emoțională, mediu în sens larg ș.a.m.d.). Iar aceste înclinații pot fi exercitate într-un mod unic și original — așadar creativ — de oricine, în orice domeniu. Singura diferență o face timpul petrecut în exersarea creativității cu care fiecare dintre noi suntem înzestrați.
Înclinațiile mele naturale au fost către povești și cuvinte. Părinții mei erau profesori, cu dragoste de carte. Așa că din fragedă pruncie, cărțile s-au găsit peste tot în jurul meu.
Iar după ce am învățat să citesc, scriitorii care au avut cea mai mare influență asupra mea au fost I.L. Caragiale, A.P. Cehov și Franz Kafka, urmați îndeaproape de Mark Twain, Jules Verne și Wilhelm Hauff.