“De ce scrii?”

“Orice om îi este frică” de întrebarea aceasta. Fiindcă trebuie să scoată ceva inteligent și cât de cât rezonabil atunci când i-a fost adresată — în public sau în privat, n-are a face.

Pentru faimă. Pentru bani. Pentru nemurire. Pentru Muză (sau Muz, după caz). Pentru defulare. Toate — alături de încă vreun catralion — motive absolut justificate și corecte, din punctul meu de vedere. Cum ar fi zis oțelarii de pe vremuri, atâta vreme cât furnalul arde, nu contează ce combustibil folosește.

Motivul meu este unul simplu, nesofisticat și de-a dreptul banal: fiindcă nu pot altfel.