Bătrânețe fără tinerețe

Există o specie aparte de oameni care ajung la senectute fără să fi fost vreun moment tineri. Au avut pur și simplu doar un număr mai mic de ani cândva.

S-au născut direct cu mintea cea de pe urmă. Și s-au ferit de curent încă de pe vremea când erau niște plozi neînțărcați. Plus că n-au făcut nicio boacănă de poveste, n-au pierdut nimic important și nici nu s-au îndrăgostit prostește de cineva ori măcar de ceva.

Dar asta nu-i împiedică să predea de la catedră lecții pline de miez din materia obligatorie “Lumea și viața de ieri și de azi”. Au o vârstă, deci sunt profesori titulari, cu titlul științific de oracol la teșcherea. Și se uită cu dezaprobare la toți zăpăciții și descreierații imberbi care se aruncă înainte fără să știe ce-i așteaptă, se fac de râs, o iau de la capăt și nu învață niciodată ce se cade și ce nu.

Tineretul din ziua de azi nu mai e ca pe vremea când n-au fost ei tineri niciodată.