De zeghe în clanul de se cară

Uneori mi-e teribil de rușine că am făcut aceeași școală cu oameni care, la aceeași vârstă cu mine, sunt deja pensionari speciali de 2-3 ani. Și nu pentru că ei vor fi avut vreo 17-18 ani de pensie când eu voi împlini vârsta legală și ordinară de pensionare. Nici pentru că pensia plătită și din taxele și impozitele mele în acei 17-18 ani ar reprezenta valoric echivalentul a ceea ce aș primi eu ca pensie probabil de-a lungul a 50 de ani.

Nu, nimic din toate acestea. Rușinea vine din faptul că tocmai ei, cei care ar fi trebuit să împartă dreptatea, și-au luat dreptul și s-au cărat.

Iar în urma clanului lor nu rămâne decât o târfă tristă, abuzată, într-o zeghe zdrențuroasă.