Deschis. Cu dichis.

E o linie foarte fină pe care faci echilibristică în viață: cât de deschis ești ca om la nou. Între “nimic din ce-i omenesc nu îmi este străin” și “vechi sunt toate” se întinde un întreg univers.

E bine să ai filtre — nu pentru a nu fi luat de fraier de profitori, asta-i inevitabil și diferă doar severitatea pagubei înregistrate, ci pentru că înseamnă că ai principii. Că doar nu ești un fir de praf, purtat de vânt de colo-colo.

Dar nici filtrele astea nu trebuie să le ții prea îmbâcsite. Fiindcă ajungi să te trezești că nu mai trece nimic de ele. Și o să-ți trăiești viața ca un tramvai.

Deschis. Cu dichis.