Lectura-vura (XVIII)

Cartea gâștei (Humanitas, 2024, în traducerea Justinei Bandol) este un roman ciudat. Autoarea, Yiyun Li, născută și crescută în China comunistă (unde a făcut inclusiv stagiul militar obligatoriu în ceea ce este denumit cu o orwelliană ironie “Armata de Eliberare a Poporului” — știi tu, aia care a eliberat din viață niște mii de oameni în urma protestelor din Piața Tiananmen din aprilie–iunie 1989), a emigrat în a doua jumătate a anilor ‘90 în America și scrie în engleză.

Acțiunea romanului se petrece în anii ‘50 în Franța — deși o jumătate din eroina cărții (una dintre portocale, care nu poate tăia o altă portocală) petrece un pic de timp și în Anglia. Perioadă istorică în care războiul încă este extrem de prezent în viețile oamenilor, deși nu în mod activ, ci prin ce a lăsat în urma sa. Dar cartea nu este despre asta — eu am citit-o ca pe o alegorie despre motivația scrisului. Care poate fi un joc. O farsă. Orice.