O mătură, omăt, ură

A nins mult peste foștii Codrii ai Vlăsiei. Cred că sunt cel puțin 15 ani de când n-au mai fost zăpezi atât de mari în colțul acesta al Grădinii Maicii Domnului. Iar oamenii și-au cam pierdut obișnuința iernilor grele. Cele calde și uscate au devenit de mulți ani regula. Treacă-meargă un pic de fulguială, de scuturat în doi timpi și trei mișcări cu o măturică de pe parbriz. Dar dat cu orele la zăpadă, cu lopata? Nu, nu și iarăși nu.

Nu-i de mirare, așadar, că au ajuns să blesteme bestia de pufoșenie albă până și cei care se topesc după zăpadă. Dar aia de pe pârtie, nu asta care stă ca proasta grămadă pe străzile patriei, de n-avem noi unde să ne mai lăsăm mașinile pe avarie.