“O zi ușoară!”

Am auzit zicerea asta în lifturile de prin corporații mai mult decât oricare altă vorbă. Mai mult decât “o zi bună’ și “cu drag” la un loc. De ai zice că cine știe ce le fac bieților oameni rapacele, crudele și hapsânele corporații.

Și-mi aduc aminte de zilele de prașilă din satul bunicilor. Când ziua de muncă începea în zori de zi și ținea până spre scăpătatul soarelui. Dar al naibii să fie dacă îi ura vreun țăran altuia “o zi ușoară”. Că na, de unde să știe peizanii de acum o jumătate de secol ce chin e să se strice espressorul și să rămâi fără cappuccino sau cum e să ți se blocheze Teams-ul taman în mijlocul meeting-ului?