Pitica albă, pitica roșie

Lumea de astăzi este una a piticelor albe. Se arde intens, instantaneu, viral, sub ochii distrați ai mapamondului. Iar apoi urmează inevitabila prăbușire sub propria greutate. Cultura zilelor noastre nu cunoaște în esență decât două stări: incandescență sau inexistență.

În colțul celălalt al ringului, pitica roșie arde mărunt, econom, fără să rupă gura târgului prin nimic. Doar că poate face asta practic o veșnicie. Astrofizicienii spun că nicio pitică roșie n-a apucat încă să moară de bătrânețe — universul însuși este prea tânăr ca să fi văzut una stingându-se.

Într-o lume în care toți vor să fie stele, strălucirea e o chestiune de nuanță.