Spații, respirații

Dacă muzica este spațiul dintre note — cum spunea Debussy — atunci, în aceeași notă, povestea este spațiul dintre cuvinte.

Sigur că ceea ce pui în pagină e esențial — măcar și pentru simplul fapt că dacă nu-i în pagină, nu există. Dar cum pui cuvintele acolo este ceea ce face sau desface povestea.

Dimensiunea unei propoziții, distanțele dintre paragrafe, liniștea dintre dialoguri, pauza dintre scenele de acțiune – toate construiesc. Atmosferă, univers, sens.

Poveștile respiră prin spațiu. Adică trăiesc.