Străinii, aurul și suveranilenii
La ceasurile amurgului de an, merită să ne îndreptăm pios gândurile spre cei mai patrioți dintre patrioții patriotismului patriotic românesc.
Dacă n-ar sta cei mai români dintre românii românești ai României cu ochii cât cepele pe mersul treburilor, străinul cel hulpav ar hali și cel din urmă grămuleț de aur rămas prin subsolurile scumpei noastre țărișoare.
De veghe, cu vigilență și cu vrednicie, pavăză la neasemuitele bogății de pe meleagurile Grădinii Maicii Domnului, doar cine își iubește glia mult iubită cu cea mai iubitoare iubire care iubește iubind poate sta chezaș.
Că adică ce, n-avem și noi hulpavii noștri, care simt românește până li se umezește?
