Strâmbă, strânsă, strâmtă

Condeierul e un soi de moașă. Aduce pe lume personaje și lucruri și povești care nu au mai existat. Frază cu frază. Doar că, spre deosebire de moașă, are opinii puternice vizavi de nou-născuții care-i trec prin mână. Și în plus, este înzestrat cu puterea magică să refacă ceea ce a ieșit strâmb la prima strigare.

Fiindcă din prima, extrem de foarte rar iese ceva care își merită oxigenul. Așa că urmează scotocitul prin trusa de scule și strânsul șuruburilor. Ori schimbat componente. Sau măturat totul și rescris. Până când nimic nu mai scârțâie și totul sună bine.

Însă uneori, prea aproape fiind cu nasul de problemă, riști să nu mai vezi pădurea de uscături. Tai și rescrii până când totul devine un corset atât de strâmt, că scoate sufletul din spatele rândurilor.

Meseria e măsură, iar măsura e meserie.