Un strop de recunoștință

Misecuvenismul acesta, care a ajuns să mâne de la spate mulțimile în ultimele 2-3 decenii, a făcut nenumărate victime colaterale. Poate cea mai ruptă la oase dintre toate, recunoștința — ajunsă o specie pe cale de dispariție în rândul ecosistemului uman de sentimente.

Când totul vine simplu, repede, abundent, convenabil și de-a gata, gratitudinea arde ca retina sudorului rămas fără mască. Se consumă ca o iubire veșnică de-o vară. Se stinge ca o ploaie de meteoriți.

Să ne oprim puțin în loc și să ne amintim un strop de vremelnicia noastră.