Un text impecabil. De mort.

Bându-mi mințile cu textul scris de când mă știu, pot spune cu mâna pe slovă că trăim vremuri. În care aproape orice se pune în copârșeul textual se prezintă îmbăiat, țesălat și îmbrăcat în cuvintele alea bune, ținute pentru ocazii speciale. Nicio virgulă nu umblă brambura, niciun dezacord nu tulbură liniștea publică, nicio idee nu riscă să rupă rândurile și să facă vreo nefăcută — ba până și diacriticele sunt unde trebuie să fie. Mai mare dragul să te apropii cu lumânarea aprinsă, măcar pentru un micuț acatist, acolo.

Așa se face că în ultima vreme citesc mai mereu adunări de cuvinte cărora n-am ce să le reproșez sintactic și cu care n-am ce să fac semantic. Texte cu toate frazele frumos împreunate pe piept.

Morții sunt morți oricât de frumoși ar fi.