Vorbele sunt gratis

Cel puțin în fabulosul spațiu carpato-danubiano-mamaiotic, zicerea asta merge de când lumea. Probabil una din numeroasele binecuvântări furgăsite de vlahi de la slavii care au stat la baza Mărețului Popor Vecin Cu Cine Vrea El, rușii.

Doar că în zilele acestea de amurg al civilizației pe care o cunoaștem, când diverși algoritmi scuipă cuvinte în lume cu viteza cu care trântorele mioritic scuipă coji de semințe în spațiul public, vorbele nu mai înseamnă nici măcar 0.

Și valoarea lor tinde spre minus infinit.