Ar fi adevărat dacă ar fi frumos

“Prea frumos ca să fie adevărat” e o vorbă de dânșii inventată. Fiindcă noi, ceștilalți, credem fără nicio dificultate toate basmele în care apărem deștepți, cumsecade și nedreptățiți de soarta cea nașpetă. Nu răsună nicicând vreun clinchet de clopoțel care să anunțe că ar fi ceva suspect cu atâta amar de frumusețe adunată într-un singur om și o unică persoană.

N-am ratat ocazia, am avut principii. N-am fost proști, am fost prea buni. N-am greșit drumul, ne-au pus alții indicatoarele de-a-mboulea. Și nici nu suntem invidioși pe succesul altora, doar ne doare profund — ba uneori chiar procur — strâmbătatea din lume.

Iar dacă adevărul ne iese totuși în cale cu tricotaje tatuate direct pe epidermă, să facă bine să treacă pe partea cealaltă a bulevardului. Nu se cade să apari în lume cu fața aia.