Profet frumos și galileană cosânzeană

Vine un moment în viață când ți se spune că ești prea mare ca să mai crezi în povești nemuritoare. Că nu există zmei, fete de împărat, cai care mănâncă jăratic, apă vie ori tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. După care te duci la școală și dai piept cu ora de religie.

De unde afli că viața fără de moarte este totuși posibilă, doar că nu-i pentru fieștecine. Că apa vie poate fi cu adevărat vie, însă numai atunci când este botezată apă sfințită. Și că de fapt ar fi undeva o împărăție, dar sunt mari dificultăți cu accederea. Iar împăratul n-are de dat pețitorilor mâna mezinei, ci trupul și sângele singurului său fiu.

Prea mare pentru povești, prea mic pentru îndoieli.