Ești de belea, balama!

Aș putea jura că nicio balama, niciodată, n-a apărut în vreo prezentare a unei locuințe scoase la vânzare. Umila și banala balama, cea fără de care casele n-ar avea uși și ferestre, ci capace.

N-o vezi, n-o simți, n-o știi. Tace și face treaba pe care trebuie să o facă. Până când începe să scârțâie.

Aș putea jura că există oameni de genul acesta în orice grup social. Omul care rezolvă fără să promită marea cu sarea. Omul care nu umblă cu cioara vopsită. Omul care împacă și capra, și varza. Iar când nu mai poate, mirare mare. Că doar până acum totul mergea strună.

Auzi la el, nu mai poate! Și noi ce facem, pornim ca Păcală prin lume, cu ușa-n spinare?