Aș da zile de la sine
De câte ori nu te trezești — inexplicabil — într-o dispoziție execrabilă? O zi din aceea în care corăbiile ți-s înecate, totul e pe dos și nimic nu-ți iese? O zi în care ai prefera să stai departe de toți și de toate, într-un ungher ferit, unde să nu te deranjeze nimeni până îți trece?
Dar oare asta nu înseamnă că ai putea — la fel de inexplicabil — să muți comutatorul din capul tău în cealaltă poziție, ca să te trezești într-o dispoziție extraordinară?
