Cocoșii și strămoșii

Cucurigelile care trezesc soarele creației ca să-l ridice pe bolta condeierului nu vin din neant. Nesfârșite șiruri de înaintași — umbre rămase încolonate în spatele său — se ridică, scot pieptul în afară, dau din aripi și slobod chemarea. Și cântă toți, și cântă deodată, și cântă dintotdeauna, prin pana lui.

Iar condeierul n-ar fi condeier dacă n-ar fi încredințat că el și numai el este cel ce-i smulge beznei soarele. Și că fără dansul lui din condei s-ar lăsa pe vecie neagra noapte peste lume.

Unul dintre cocoși care o să devină la rându-i unul dintre strămoși.