Crocodilu’ d-undi veni?

Cel mai bun text al meu de proză scurtă a pornit de la o imagine. Care mi-a săgetat prin minte pe neașteptate: un bărbat râzând în hohote homerice în noapte, în curtea casei, în timp ce afară plouă de rupe pământul.

Personajul care mă fascinează și astăzi, după mai bine de 15 ani, este o cadână apărută în cadrul ușii unui apartament de bloc comunist în timp ce scriam despre cu totul altceva. Cadână care nu spune niciun cuvânt în scena respectivă din roman.

Sunt doar două exemple dintr-un șir nesfârșit de astfel de întâmplări. În engleză există un cuvânt pentru acestea — serendipity — care nu are un echivalent în limba română. Eu le denumesc “crocodilii”. Pentru că dilelile crocante o merită din plin.

Iar concluzia firească este că dacă crocodilul trece strada, înseamnă că un crocodil trebuia neapărat să traverseze în partea cealaltă.