De-a inov-ați ascunselea

Trăim în epoca în care orice lucru funcțional este o relicvă din Mezozoic dacă nu-i bucșit de senzori, nu vine cu aplicație și nu-și face regulat actualizări de firmware. O foarfecă bună nu mai e o foarfecă bună, ci de-a dreptul un obiect preistoric. Dar dacă poate măsura compoziția hârtiei, e dotată cu giroscop, ghidaj prin laser și trimite notificări, atunci da — e marfă garantată, de viitor. Iar dacă-i agățăm și un “AI” în coadă, clar am ieșit la drum asfaltat care ne scoate în bulevardul succesurilor planetare.

Și nu, problema nu e cu progresul — sau, cum ar zice gurile care funcționează indepedent de creier, “globaliștii progresiști”. Problema e cu noi. Fiindcă peste tot și fără oprire se desfășoară o adevărată Daciadă de a face lucruri doar pentru că putem — și nu pentru că ar avea câtuși de puțin sens.

Bine, în vremurile când algoritmii LLM ‘scriu’ eseuri, poeme și romane despre condiția umană, ar trebui să fim totuși fericiți că nu suntem angajați într-o discuție aprinsă pe chat cu hârtia igienică după care tocmai am tras apa.