Dracii și românii

Că suntem un popor vesel și zglobiu, pe care nu te poți baza în chestiunile serioase (Germania ne e martoră!), ne-o arată cel mai bine relația noastră cu supușii lui Scaraoțchi. Deși românii sunt creștini născuți și nu făcuți precum alții, dracii ne sunt simpatici foc.

“Lua-te-ar dracu’” e aproape o manifestare de afecțiune față de persoana căreia i se adresează. “O drăcoaică de femeie” e un compliment. “Un drac de om” e un semn de admirație.

Ca să nu mai zic că în basmele, snoavele și poveștile noastre, dracii sunt mai degrabă niște fraieri decât niște ființe înspăimântătoare. Pașol na turbinca!

Așa că nu-i nicio mirare că pe plaiurile unde behăit-a Miorița, albul și negrul nu sunt foarte diferite. Bine, rău, tot un drac.