Elite belite

În ciuda loviturii de pedeapsă cu rimă încorporată, n-am să storc un smiorc. Despre cum noi, urmașii celor mai drepți și mai viteji dintre traci, suntem văduviți printr-un complot mondial de Burebiștii și Decebalii care să ne facă să fim iarăși ce am fost și chiar mai mult decât atât.

Vreau doar să remarc cât de praf au ajuns elitele în toate cele patru zări ale mapamondului. Pare că după al doilea război mondial lumea a intrat într-o spirală descendentă în privința calității a ceea ce numim îndeobște “elită” — de la cea politică, religioasă, socială și până la cea culturală. Iar după eliberarea celei mai mari părți a globului de sub comunism și încheierea războiului rece, procesul a luat viteză.

Mi-e că ne-am tâmpit cu toții de la viața bună și că, în inteligența noastră debordandă de Homo sapiens aflați la capătul lanțului trofic, am ajuns să considerăm că totul merge de la sine. A, da, și să ne purtăm ca și cum epoca de piatră n-ar fi fost ieri și n-ar fi la o aruncătură de băț de noi.