Fără filtru

Uneori, singura formă fezabilă de adevăr e aceea spusă fără batistă pe țambal, fără menajamente și fără artificii. Când scrii la modul acesta, nu cauți aplauze sau confort — dimpotrivă. Ci acel clar de lună care se ivește atunci când dai la o parte toți norii.

Filtrul există ca să protejeze euri, vanități sau de ce nu, sensibilități. Îndulcește vorba, ia la pilă colțurile, șmirgheluiește asperități. Și prin asta, falsifică. Schimbă proporțiile realității, îmblânzește acolo unde nu e nevoie și ascunde acolo unde ar trebui să fie limpede.

Uneori, tocmai ceea ce doare este ceea ce vindecă. Scrisul fără filtru e un pact cu luciditatea. Și, în vremurile noastre, luciditatea e poate cea mai radicală formă de curaj.