Lectura-vura (XI)

Pentru prima oară în acest an am redeschis Aventurile lui Huckleberry Finn a inefabilului Sam Clemens, cel care nu și-a schimbat niciodată numele oficial în Mark Twain și a rămas până la moarte “Sam” pentru cei apropiați lui.

Citesc mereu această carte din scoarță-n scoarță, chiar și după ce am sărit lejer de vreo 50 de recitiri până acum (nu le-am ținut socoteala, dar de mulți, foarte mulți ani, mă regăsesc cu ea măcar o dată pe an). Și în condițiile în care o cunosc practic pe de rost. Problema mea, de fapt, e că nu prea pot să o las din mână.

Bineînțeles, mi-am făcut propria ediție de carte electronică, cu traducerea nepereche în limba română a lui Petre Solomon și cu ilustrațiile originale (plus coperta) ale lui E. W. Kemble din ediția princeps americană, apărută în 1885.

Că poate simțeam pe undeva nevoia să-mi fie și mai greu s-o las din mână.