Fosile vii

Vii în sensul consumului de oxigen. Altfel, încapsulate în statu-quo, asemenea gâzei prinse într-un chihlimbar. Încremenite în idei precum o scenă surprinsă într-un instantaneu. Aflate la ani-lumină distanță de orice viitor.

Iar stadiul de fosilă nu-i apanajul vreunei tipologii umane anume. Poți ajunge o fosilă dacă ești sărac lipit pământului ori triliardar de talie planetară. Analfabet ori om de știință. Simplu cetățean ori politician de anvergură. Și orice ai fi și oricine ai fi, ajungi fosilă numai și numai prin propriile tale puteri și din propria-ți voință. Exact în acel moment din timp în care arunci prosopul în ringul vieții.

Vii, fosilă, sau mai rămâi?