Fușereală, te proslăvim!

Posibil ca doar micul să fie mai iubit decât fușereala pe plaiurile unde behăit-a programatic Miorița. (Paranteză rotundă cu unghiuri ascuțite: trasul cu urechea și darea-n gât în Grădina Maicii Domnului preced cu eoni ocupantul comunist, care a găsit un teren deosebit de fertil să-și însămânțeze scârna turnătoriei.) Și oricum, dacă e, doar la limită.

Nu s-a inventat încă omul românesc care să nu aibă o slăbiciune pentru lucrul de mântuială. Pe tot intervalul cuprins între un mic și un enorm precum mecanismele de limitare și echilibrare a puterilor în stat. Ceea ce, pentru un popor născut direct creștin — adică mântuit, tovarăși! — nici nu-i de mirare.