Greu de urnit

Ai văzut vreodată lansarea unei rachete? Este necesară o acumulare fantastică de forțe ca să se desprindă de sol.

Energia de a începe orice (cu excepția viciilor) poate fi la fel de copleșitoare — de la făcutul de sport și până la făcutul de companii. De aceea și există în om frica atavică față de schimbare. Schimbare = început, iar începuturile sunt teribil de istovitoare. Evident, nu-i vorba în propoziție de extreme precum minoritatea aceea din populație care-i precum bondarul săritor din floare-n floare: bâzâie la fiecare două minute câte o nouă întreprindere și nu duce niciodată vreuna până la capăt. Acesta-i alt subiect — și o patologie clinică distinctă.

Partea bună este că energia necesară de a menține ceva în mișcare, odată ce a fost lansat, este mult inferioară celei de la decolare. Sigur, apar alte probleme — menținutul pe orbită fiind poate cel mai important — dar incomparabil mai mici decât să-ți aduni energiile pentru a porni.

Partea proastă e formată din atâtea părți proaste, că n-ar ajunge toți pixelii din lume ca să o notăm. Iar magii care-și încordează musculatura eului ca să urnească la drum câte o chestioară merită, cu vârf și îndesat, să ne scoatem pălăria în fața lor.