Groh e-n lan, da?

A scăpat râtanul din cotețul suflat cu aur și a luat-o pe câmpii. Iar pe câmpii sunt numai lanuri unul și unul — atâta de înalte și de stufoase, că nici nu se mai vede om cu persoană. Și turbatul vier n-are nevoie de nicio invitație specială să joace totul în copitele sale mici.

Chestie care-mi amintește de un episod din vremea când eram copil și se aciuase o turmă de mistreți într-un lan de porumb de lângă satul bunicilor. Când oamenii n-au mai suportat să vadă distrugerile, s-a strâns tot satul într-o seară, de la copii până la bătrâni, cu ceva de făcut zgomot (tingiri, fluiere, pirostrii și vătraie etc.) și au luat la pas și la grozavă hărmălaie lanul cu pricina. Mistreții au fugit mâncând pământul și nu s-au mai întors.

Nu știu, poate că-i o idee și pentru Groh.