Gurul mecanic

În a doua jumătate a secolului al 18-lea a făcut valuri o invenție uimitoare: turcul mecanic. Un jucător automat de șah, înfățișat publicului sub chipul unui otoman care muta piesele cu o mână și fuma dintr-o narghilea cu cealaltă, ce a reușit să bată la jocul-rege al minții personalități precum Napoleon Bonaparte sau Benjamin Franklin. Autorul “mașinii de șah” a fost un înalt funcționar al Imperiului Habsburgic, un germano-maghiar pe nume Wolfgang von Kempelen. Și este foarte probabil ca minunea, prezentată împărătesei Maria Terezia în 1770, să fi fost creată în timpul cât supusul coroanei habsburgice s-a aflat la post în Timișoara.

Ca să se descopere, câteva decenii mai târziu, că nici vorbă de vreo inginerie, ci de o înșelătorie în toată regula — de clasă, dar tot înșelătorie: un jucător în carne și oase se afla permanent ascuns în interiorul “mașinii” în timpul demonstrațiilor de virtuozitate șahistă.

Ironia sorții face ca, după vreo două veacuri și jumătate, să fi ieșit tot din Grădina Maicii Domnului un automat de politician, înfățișat publicului sub chipul unui guru grizonat, care cu o mână își face cruci dacice și cu cealaltă vorbește vorbe atât de adânci că se vede hăul fără de sfârșit în ele.