Îmbâcseli

Nefiind o persoană dusă la biserică, nu-mi fac prea des cruce. Și, ca să fiu sincer până la capăt, asta-i un eufemism pentru “deloc”. Dar există totuși momente.

Cel mai adesea, atunci când văd vreo masă de lucru — fizică sau virtuală, pe ecranul calculatorului — care geme încovoiată sub povara tonelor de chestii așezate pe ea. Nu mă pot abține și-i trag câte o cruce, chiar și numai cu limba-n gură.

Adică, înțeleg că unii oameni pur și simplu nu pot să nu adune lucruri de care nu se îndură apoi să scape — și că hoardingul este o afecțiune mentală serioasă. Dar când vine vorba de “mijloacele de producție”, cum ar fi zis Marx, îmi pare că starea acestora reprezintă o reflexie în exterior a minții care le folosește. Și ce poate produce o minte îmbâcsită în afară de cruci repezit-înfricoșate?