În dodii vorbeam, drojdii iubeam

Era o vreme. Era o vreme când imensa majoritate a oamenilor obișnuia să aibă nas pentru aiureli. Și pentru abureli.

Când venea câte unul care-și conduce propriile cercetări în cotloanele minții sale cu o idee de genul “gravitația este o tehnologie inventată de evreii care dețin toți producătorii de avioane și toate companiile aeriene din lume, ca oamenii să nu mai zboare niciodată așa cum o făceau în vechime, după cum o dovedesc desenele de la Nazca”, oamenii dădeau înțelegători din cap și-și vedeau mai departe de treabă. Sau râdeau isteric și-și vedeau mai departe de viață.

Astăzi, foarte mulți — uneori, majorități covârșitoare, chiar — îi votează de bunăvoie și nesiliți de nimeni pe astfel de mari drojdieri. Și le dau pe mână destinele a milioane și milioane de oameni.

Să fim oare pe drojdii ca civilizație?