Inconfortabil, incomparabil

Când cunoști drumul ca pe propriile tale buzunare, nu mai ai ce învăța. Mergi pe pilot automat. Totul e rutină și loc comun. Într-un sens, ești un mort ambulant.

Viu ești când nu ai habar unde te afli. Când nu-ți iese din prima. Când trebuie să întrebi, să cauți, să încerci — iar și iar. Când ceea ce știai până atunci nu mai funcționează și ești obligat să-ți scoți neuronii la înaintare.

Și nu-i totdeauna plăcut. Nici n-are cum să fie. Eroarea jenează, necunoscutul neliniștește, nepriceperea zgârie frumosul autoportret pe care-l ținem agățat pe interior în rama aia din aur curat.

Inconfortabil e incomparabil pentru viabil.