La chei noi, lachei vechi

Oare nu este de o desăvârșită superbitate cum noile tehnologii sunt folosite de aceleași vechi și triste figuri, prin aceleași tipologii de jalnice unelte, pentru modelarea agendei publice utilizând tradiționalele butoane emoționale (străinul, schimbarea, diferența etc.)?

Aceleași melodii, dar difuzate prin boxe cu amplificare de zgomot. Aceleași lozinci, doar că lătrate în postări sponsorizate pe social media. Aceleași spaime, dar servite astăzi cu mult hashtag și emoji.

Degeaba am schimbat instrumentele, dacă bucățile muzicale interpretate de orchestră sunt cântate după veșnicele partituri. Nu mai e clavecin, ci pian, însă noi ăștia, din public, aplaudăm precum focile, convinși că asistăm la un concert nou.

Cât o să mai cumpărăm, mereu și mereu, bilete la același spectacol?