D-l Goe suntem noi

Trăim în cele mai bune timpuri pe care le-a cunoscut această țară în toată istoria ei. Ne bucurăm de libertate, avem acces la orice informație și la toate tehnologiile posibile, cea mai mare speranță de viață și cel mai ridicat nivel de trai comparat cu oricare generație dinaintea noastră.

Și noi, în deșteptăciunea noastră, ce facem? Ne smiorcăim că nu vine când vrem noi să vină. Îi spunem urâtului ăluia de Bruxelles să nu mai insiste atâta să nu scoatem capul pe fereastră, că ce treabă are el cu niște daci liberi în care colcăie suveranismul? După care batem din picior și urlăm să oprească trenul, fiindcă ne-a zburat pălăria. Reușim să ne blocăm în WC-ul istoriei care este comunismul. Vedem chestii metalice și sclipicioase de care ne agățăm, fără să știm că ele sunt cele care opresc garnitura de vagoane în plin câmp.

Puișorule, să nu rămânem naibii repetenți și veacul acesta!