Mă numesc Minu. Dopa Minu.

Ocupația: agent sub descoperire. Vechime în câmpul muncii: sute de mii spre milioane de ani. Cartier general: undeva în căpița de neuroni așezată deasupra umerilor. Dacă am licență de ucis? Da, răbdarea.

Mult timp am lucrat simplu, curat, eficient. O fragă găsită, o vânătoare izbutită, un sărut furat — livram ce trebuie și mă retrăgeam pentru o binemeritată odihnă. Și pentru destulă vreme.

Dar de câțiva ani m-au racolat niște tipi din Valea Siliciului. Salariu baban, program non-stop, ținte KPI-uri de engagement. Așa că acum prestez la foc automat: notificări, like, scroll, refresh. Și când mă uit în jur, îmi crește inima-n piept și contul în bancă văzând legiunile nesfârșite de oameni cu priviri fixe și cu degetul trăgând pe sticlă.

Agitat, nu amestecat? Ce tâmpenie! Perfecțiunea înseamnă agitat și amestecat și agitat și amestecat și agitat și amestecat și... și tot așa, până la sfârșitul sfârșiturilor.