Miorița și miorițul

Personal, nu am o problemă cu genurile. În societatea de azi, dominată de algoritmi capabili să “felieze” o audiență la nivel de persoană, găsesc de o ironie grotescă cum batalioane de cetățeni — strânși laolaltă, manipulați și agitați de exact aceiași algoritmi — mărșăluiesc în cruciade sub stindardul lui “există doar două genuri”. Așadar, dacă ești “ea”, “el”, “ea/el”, '“ei”, “ele/ei” ori poate “zero” sau chiar propria-ți găselniță — super și treaba ta.

Bine, dacă ești vorbitor nativ de română, fie și numai instinctiv știi că “etaj'“ nu e nici masculin și nici feminin, așa că treaba cu “doar două genuri” ar trebui să-ți dea cu virgulă — sigur, dacă ai reușit să-ți păstrezi măcar doi neuroni funcționali în urma asaltului Facebook și TikTok. Iar dacă ești vorbitor nativ de swahili, nici măcar n-ai înțelege ideea cu două genuri, când în limba ta sunt vreo 15-20.

Dar până una alta, ar fi minunat dacă am putea face nițică dreptate substantivelor care stau în dicționar precum berzele pe baltă, într-un singur picior. Așa că, madam Academie Română, hai cu doctor / doctoră, demnitar / demnitară, damă / dam sau mireasă / mires!