Nostalgia lobotomizează România

Sunt mai mult de două decenii de când nu mai urmăresc emisiunile — pardon, poluțiile — posturilor TV. Cred că sistemul nervos central al omului nu are echipamentele de protecție necesare pentru a nu sucomba sub asaltul dejecțiilor degajate duios de micile meschinele ecrane. Singura indulgență pe care mi-o permit în materie: mă uit din doi în doi ani timp de o lună la fotbal, la Campionatul European și la Campionatul Mondial — dar strict la meciuri, nimic mai mult.

Recent, am văzut pe niște panouri publicitare că a apărut o chestie numită NostalgiaTV. O televiziune care transmite filme, seriale și programe ce făceau furori pe vremea ocupației comuniste a țării sau la începutul anilor ‘90. Adică nu ajungea că românul este cel dintâi consumator de televiziune pe cap de locuitor din Europa și cvasimajoritatea populației are nostalgii după trecut (comunism, monarhie, legionari, perioadă interbelică — după gust și profesiune de credință), era nevoie și ca aceste două magnifice calități să fie fericit împletite într-o cunună.

Bănuiesc ce o să zici: sună nasol, dar bine măcar că reușim să compensăm prin a fi ultimii din Europa la numărul de cărți cumpărate și citite într-un an, dar și la numărul celor care au absolvit o formă superioară de învățământ.