Oneroase păsărele pe la cuiburi se adună

Acum câțiva ani, venită de niciunde și chemată de nimeni, s-a aciuat o pereche de porumbei într-un colț ferit al casei, aflat sub o streașină. Între timp, s-au făcut patru perechi, care nu se mai dau duse.

Îmi par o metaforă perfectă pentru gândurile aparent nevinovate care puiesc în capetele noastre. Și se transformă pe nebăgatelea de seamă în balast — sau de-a dreptul în arme auto-distructive.