Să nu zic că nu mi-ai spus

Iubim cu toții sirenele și sireneii care strigă “PERICOL!” în timp ce secretă, precum caracatițele cerneală, speranța secretă că n-o să le strici plăcerea salvându-te de la pocinog, nu-i așa?

Pe lângă medicul de familie, avocatul și meșterul casei, orice om are nevoie de câte un cârd de avertizori prin bătătură. E ca și cum ai avea o plasă de plase de siguranță, dispuse oricând să-ți dea plasă.

Nu că n-am trage și noi propria speranță de coadă: gălăgie cât încape și cât îi țin bojocii. Fiindcă fără nino-nino e doar un act de prezență (de spirit, pentru cine are). Cu nino-nino, e deja ceva legendar.

Într-un anume și foarte particular fel, este fix ca la balamuc: ba la muc, bal amoc.