Sfatul impopular

Mă lasă rece toate trebuiesăurile izvodite din guri — sau condeie — degrabă vărsătorii de sfaturi nesolicitate. Am văzut oameni care spun cu o seninătate demnă de o cauză mai bună că dacă n-ai făcut școala X ori cursurile Y, n-ai cum să... Că dacă n-ai publicat la o editură cu ștaif, nu poți să... Că dacă nu te știe lumea, nu ești... Și mă întreb: ce caută toate batalioanele astea de bodyguarzi la poarta literaturii? Cine a chemat toți nechemații? Cine le-a dat codul de la intrare?

De parcă ar exista un set de rețete brevetate la OSIM fără de care nu se poate. Ori un drum bătătorit pe care, dacă nu defilezi în pas de marș, ratezi submarinul creației literare și te mănâncă șacalii lipsei de talent.

Scrisul nu e mobilă de la IKEA. E viață. Iar viața nu are nevoie de viză de la sfatul popular ca să o trăiești. Așa că ascultă-ți vocea, nu vocile.

Lumea și așa e sufocată de clone din plastic.