Singurătatea de cursă lungă a scriitorului

Oricât aș încerca să pun chestiunea astfel încât să nu sune melodramatic, adevărul este acesta: scrisul e singurătate.

Și nu-i vorba neapărat că omul și condeiul său trebuie să fie închiși undeva între patru pereți (deși e o "rețetă" deseori întâlnită), ci de faptul că scriitorul are nevoie de un spațiu al său. Chiar dacă spațiul respectiv este creat în locuri publice (de genul bibliotecilor), ba chiar cu trafic intens (cafenele), în acesta, scriitorul este pe deplin singur.

Fără capacitatea de a sta tu cu tine însuți, pe fundul tău, pentru perioade lungi de timp, în fața unor vaste spații albe, pur și simplu n-ai cum să fii scriitor. Dar hei, poți fi oricând conțopist.