Șpagă la librărie

Nu-i un secret probabil decât pentru cei ce tocmai au ieșit din comă după 35 de ani că în România de astăzi se citește infinitezimal de puțin. Sistemul de învățământ de sorginte sovietică pe care l-am avut în timpul ocupației comuniste a țării a fost de atâtea ori reformat și răs-reformat după Eliberare, încât s-a făcut una cu țărâna. Și am ajuns astfel ca analfabetismul — atât cel funcțional, cât și cel pur și dur — să afecteze mai mult de jumătate din populația trăitoare pe aceste meleaguri.

Îmi amintesc cum, în ultimii ani ai ocupației — când mai era doar uite atâtica până la apariția Omului Nou și până la avansarea de la societatea socialistă multilateral-dezvoltată la societatea comunistă perfectă — cărțile ajunseseră marfă de contrabandă. Prin ‘87-’88, când a apărut Shogun în română la Editura Univers, se dădeau șpăgi mari la librari ca să poți pune mâna pe un volum, iar pe piața neagră se vindeau cu de 3-4 ori prețul din librărie.

Omul românesc al zilelor noastre pur și simplu nu poate duce cu mintea așa ceva.