Fie urnești tu, fie ești tu urnit

Lumea nu stă pe loc într-un picior, ținându-și respirația, ca să te aștepte pe tine. Fizica o știe prea bine. Fiindcă entropia nu doarme, nu-și ia concediu și nu stă acasă în zilele de sărbători legale.

Entropia nu are viață, dar are un scop în viață: să crească. Să ducă ordinea în dezordine. Să dizolve întregul în particule. Iată de ce orice construcție neîntreținută ajunge în cele din urmă o paragină. Relațiile neglijate se usucă și crapă. Visele nepuse în practică se fosilizează în fiere.

Există un singur antidot: actul deliberat. Nu neapărat eroic sau spectaculos (sunt în regulă și pașii mici, de bebeluș), doar conștient. Decizia de a pune mâna. De a învârti roata. De a spune prin acțiune “eu aleg direcția”.

Că altfel, direcția te alege ea pe tine.