Străjer — extremă urgență

Țara e în pericol. Din nou. De fapt, iarăși și iarăși. Practic, încontinuu.

Vin străinii. Vin globaliștii. Vin ocupanții bruxellezi. Vin corporațiile, progresiștii, wokeiștii, migranții și probabil își fac încălzirea pe marginea terenului extratereștrii. Toți mânați de aceleași pohte ce le-au pohtit, cu balele curgându-le până la glezne la vederea fabuloaselor răsaduri din Grădina Maicii Domnului.

Noroc chior cu străjerii țerișoarei noastre! Oamenii românești cu TikTok-urile fluturând în aer, cu piepții dezveliți în fața urgiilor și cu hemoglobină de dac liber gâlgâind năprasnic prin vene. Cei ce păzesc cu osârdie neamul de primejdia ca nu cumva lucrurile să meargă, în loc să bată pasul pe loc. Că dacă n-ar mai veni nimeni să ne fure țara, să ne otrăvească fibra națională și să ne distrugă tradițiile strămoșești, care ne-ar mai fi rostul, frați și surori întru Decebal? La naiba, doar n-o să ne apucăm să punem mâna, în loc să ne batem gura!

Buciumele nu pot tăcea niciodată.