Un’ ni sunt mustețile de altădat’?

Orice bărbat serios avea pe vremuri una. Ce să mai zic de marii noștri condeieri — are notorietate aproape exclusivă fotografia de pe vremea când Mișul Național încă nu schimbase prefixul în 2; ca adult însă, Eminescu a fost toată viața purtător de mustață.

Nenea Iancu. Mustăciosul ăla nașpet de Săndel Macedonski. Neluțu Creangă, răspopitul. Kogălniceanu, Maiorescu, Alecsandri, Delavrancea, Vlahuță. Ion Barbu. Tudor Arghezi. Nicolae Labiș, care n-a avut norocul să-i crească de-a binelea tuleiele din mustăcioară.

Cred că sunt cel puțin 30 de ani de când mustața a ieșit din uz. Iar azi, când mai zăresc câte una circulând prin lume, mă simt ca pe vremea copilăriei petrecute sub ocupația comunistă, când vedeam pe stradă o mașină care nu era Dacia.

Adrian Matei

https://maplusei.com/autorul

https://maplusei.com
Previous
Previous

Munții noștri dinozaur poartă

Next
Next

Împilați și împiloși