Un ochi plânge, unul râde

Ar fi vesele dacă n-ar fi triste aceste vremuri ca de basm, când fosta cea mai mișto idee din istoria omenirii a încăput pe mânuțele unui bebeluș — nu rozaliu, ci portocaliu.

Mor de-a valma oameni în conflagrații iscate numai din dorința de a deturna atenția de la întrebări importante rămase fără răspuns, în timp ce beligeranții se întrec în meme pe rețelele sociale. Se șterge de pe fața pământului ceea ce mai fusese o dată șters de pe fața pământului în urmă cu doar câteva luni. S-a câștigat un război din prima zi — care război oricum nu este un război — deși acesta continuă de niște săptămâni deja. Se câștigă un război care nu este un război de unii singuri, fără să fie nevoie de sprijinul altora, oferit la spartul târgului și după ce s-a înregistrat o asemenea victorie măreață. Cei afectați indirect de acest război care nu este război, să pună mână de la mână ca să contribuie la securizarea navigației prin strâmtoarea pe care tipii cei răi o controlează. Conducerea tipilor cei răi a fost nimicită, iar ei au rămas cu zero aviație, zero marină și zero forțe armate terestre, însă așa-zișii prieteni ai noștri sunt prea lași ca să deschidă navigația prin strâmtoare și oricum nimeni nu are nevoie de ei — dar se va ține minte pentru totdeauna neimplicarea lor!